EXISTA O GENERATIE IN SOCIETATEA ROMANEASCA CARE GANDESTE ASA :
Noi astia care visam mii si mii de euro salariu, noi astia care
avem mii de euro, dar ne-am mai dori 1.000 in plus, noi astia care am
terminat o facultate din 2000 incoace, noi astia care renuntam la
facultate pentru job, noi astia licentiati, masterizati si doctorati pe
banda rulanta, noi astia care lucram la o multinationala, noi astia care
avem telefoane mai scumpe decat tot salariul parintilor - pe 2 luni, noi
astia care nu mai avem timp in afara jobului, noi astia, corporatistii
in devenire si in general,…
suntem toti o generatie de ratati.
Suntem ofticati din orice, suntem morocanosi, posaci si ne punem
picaturi cand avem ochii rosii. Ne enerveaza cei care sunt la fel de
suparati ca noi, ne enerveaza si cei diferiti. Injuram mult, dar suntem
credinciosi. Salvam Rosia, Vama, natura si tot ce mai e de salvat
printr-un mail sau o plimbare intr-un weekend cu masina pana acolo. Ne
pasa de tot ce e “eco”, de viitorul copiilor si al omenirii, dar avem
becuri aprinse non-stop si un motor de 2.0 litri la masina.
Lucram in nestire, visam promovari si un bonus la salariu, dormim
putin, fumam, bem cafele si energizante de ne zapacim creierii, dam
banii pe prostii, pe jucarii care sa ne dea inca putin timp, pe mese
proaste in restaurante costisitoare, dar aproape de job. Ne cumparam
masini mai scumpe decat ne-am putea permite doar pentru iluzia
apartenentei la o clasa sociala creata artificial, ne imbracam cu haine
idioate, incomode, care nici nu ne stau bine - la fel ca toti cei din
jurul nostru.
Ne cumparam apartamente fara sa le vedem in nu-stiu-ce-complex
ca-o-conserva la cativa kilometri de oras. Platim rate 50 de ani de acum
incolo. Dormim putin, ne doare capul, ne tremura mainile, ne promitem ca
vom avea mai mult timp pentru noi, ca vom face mai multa miscare, ca vom
sta mai putin in fata calculatorului, ca vom merge intr-o zi pe jos.
Ne place jobul pe care il avem, corporatia e mama si tatal nostru,
corporatia tine loc de familie, de prieteni, de iubiti, de amanti, de
tot, ne da bani pentru tot ce vrem sa cumparam si asta e tot ce
conteaza. Nu stim alte reguli in afara corporatiei, nu ne intereseaza
altceva, nu vrem altceva. Ne simtim impliniti. Nu stim altceva in oras
decat drumul spre job, inapoi spre pat si vreo 2 cluburi. Nu vizitam
nimic decat in team building.
Pentru ce? Ca sa ajungem niste legume terminate la nici 40 de ani?
Ca sa ne facem scrum inca inainte de a incepe sa ardem? Pentru a ajunge
intr-un pod imaginat al unei ierarhii sociale?
Ce o sa raspunda copiii nostri, stiind ca toata viata nu am facut
altceva decat sa ne gandim cum sa platim rate, cand vor fi intrebati ce
suntem noi?
Niste ratati?
CE CREDETI CA ESTE DE FACUT!!!
IA SA VA VAZA MAMA DE CUGETATORI CE SUNTETI, CE SOLUTII GASIM?
SAU FIECARE CU “GENERATIA” LUI….
