A mea copilarie

             Acest post sta in draft de o buna bucata de vreme . Asta pentru ca am scris cate putin cand am avut timp, nu m-am grabit sa-i dau publish deoarece am vrut ca acest post sa-mi ramana aici , exact asa cum simt!

Am sa  povestesc copilaria mea, acea copilarie petrecuta la bunici , unde am crescut pana la varsta de 7 ani.

Aveam 4 ani la revolutie,si totusi imi aduc aminte franturi.Imi aduc aminte cum veneau ai mei la 20 km de Buzau unde ma aflam eu,cu inima in pantaloni ,cu frica in sange . Cu teama ca poate vor fi dati in ceruri,cu teama ca poate eu am patit ceva.Veneau o data la 2 saptamani in week-end,pentru o zi! Asta pe timpul revolutiei,caci in rest,veneau la 1 luna.Aveau incredere in bunici ca ma vor educa,ca ma vor creste sanatos,ca ma vor proteja.

Asa a si fost. Am avut niste bunici formidabili.Am avut langa mine o verisoara minunata (Cristina,sau ” Titinina” ) impreuna cu familia ei , mama Mioara, tata Titi si Nenea(Florin).    Am crescut numai cu lapte,branza,cartofi,oua si carne,de aici vine si organismul meu perfect sanatos,am crescut printre pajisti de vis,printre rate si capre.Am crescut cu simtul responsabilitatii bine pus la punct.Aveam rolul meu in casa si curtea aia.Trebuia sa ma duc cu ratele pe rau,trebuia sa toc la rate,trebuia sa dau de mancare la gaini si capra (asta n-a rezistat mult pe batatura saraca),trebuia sa pun linguri ,ceapa si sare pe masa,trebuia sa mananc cu lingura fara sa sorb,cu paine si cu sare moderat.Trebuia sa ciocan la usa inainte de a intra,trebuia sa inchid lumina pe sala,trebuia sa ma duc la cooperativa sa vand oua pe eugenia ( ma rog, asta nu era obligatoriu, era optional :))) )  .trebuia sa ma duc la gradinita zilnic iar miercurea si duminica cu bunica la biserica.

Am avut implementat direct in creier spiritul sarbatorilor cu datinile lor.Am primit recompense pentru meritele mele,am fost dusa la dispensar cand mi-a ramas degetul in gard (dureree mare nene) si certata pentru ca patisem asta in urma incercarii mele esuate de a fura dude ..

Am fost rasfatata cand mi-am lipit burta de plita sobei in incercarea de a amesteca in mancare. Am fost invatata sa am respect pentru oricine este mai inaintat in varsta decat mine,indiferent de scara sociala,indiferent de etnie si de religie.

Imi aduc aminte perfect anumite intamplari de atunci.Ca si cum au fost ieri.Ca si cum copilul de atunci inca mai exista.

Imi aduc aminte cum m-am trezit intr-o dimineata ,fleasca,agitata , rosie la fata  si m-am dus direct in foisor unde visasem eu ca mi-a ascuns bunica trotineta cumparata de mama.Era una rosie cu fluturasi , exact cum imi doream.O ascunsese pentru ca nu mancasem tot din farfurie seara de dinainte.Am tipat si alergat toata curtea de suparare cand am descoperit ca de fapt era un simplu vis.Am alergat pana la epuizare,asta insemnand pana cand m-am impiedicat si am cazut in a mai mare baltoaca din curte.Fix in nas !

Rad acum !! Rad copios. Pentru ca mi-am adus aminte cand am asemanat-o pe mama cu … VACA! Cand i-am spus,argumentat chiar, ca are tusoarea exact precum vaca. Dumnezeule !! nu aveti idee ce a urmat

Imi aduc aminte cand imi faceam somnul de dupa-amiaza impreuna cu Titinina , iar peste noi in casa a intrat porcul care a  tras un vant si a iesit la fel cum a intrat.Pe scari !! :))))

In aceeasi zi,de dimineata , o speriasem pe bunica .Ne-am manjit cu zeama de cirese negre , eu cu Titinina,si am intrat peste ea in bucataria de vara cu tot alaiul.Haaaa  hoooo hiiiiiiiii aaaaaaaaaa uuuuuuuuuuu eeeeeeeeeeeeee !!! Ne-am ales cu spalatul vaselor

Desi vroia sa para dura,si reusea de cateva ori sa nu doar para,ci sa si fie … ea ne iubea enorm.Ascundea saraca bani cand venea pensia ,in buzunarele  hainelor pentru anotimpul urmator iar periodic ne cumpara diverse chestii.Nu numai noua,ci tuturor.Caci am fost multi,multi rau! Nu se supara cand verii mei mai mari veneau de la discoteca beti manga si ii beau laptele pe care ea se chinuise sa-l puna la prins.Zicea ca pentru noi il face! Bine, stau si ma gandesc ca poate nu pentru mahmureala lor era facut,dar na …

Bunicul … eheee bunicul era dur.Atunci la vremea aia! Era dur cu bunica,cu unchii mei,cu tata,cu mama, cu vecinii , cu preotul, care zicea ca vine sa ne ia banii.Banii  ?Eheeeeeeee , aici e o poveste draguta. La “drum” (adica pe soseaua principala) era o bancuta.Noi stateam pe ulita,a doya casa pe dreapta,langa tanti Maria si nea Puiu. Asa, si pe bancuta aia statea bunicul o zi intreaga daca era nevoie si isi astepta pensia.Nu venea in ziua in care stia el ca trebuie sa vina?Foc si scantei ! Era un om respeectat in sat.El construise casele a 80% din locuitori.Cu mana lui. El facuse si podul de peste rau.Raul Valea Rea !  El facuse si barajul . Astfel a luat nastere Stan si Bran. “La Bran” era acolo unde apa se oprea in majoritate,iar acolo unde se mai scurgea se numea ” La Stan” ! Acolo am invatat sa inot !!!!!!! Ma aruncau Liviu si Nenea de la unul la altul si imi spuneau ca daca nu inot,o sa mor!

Mancam zahar pe paine pana lesinam! Imi amuzam colegii la gradinita ! Am suferit cand la poza de sfarsit de an n-am mai prins jucarie pe care sa o tin in mana ,decat o soba din tabla! Imi alungam parintii cand veneau la tara sa ma aprovizioneze ,pe motivul ca nu trebuiau sa vina,eu sunt bine acolo. O param pe Cristina cand fuma in WC,ea ma para pe mine  cand ii taiam ciorapii bunicii ! I-am lasat Cristinei o cicatrice pe obraz,o are inca si acum. Ma uit cu drag la poza de pe peretele matusii mele unde eram eu cu Cristina: ea cu tunsoare de baiat,eu cu oreion,desi stiam ca am maseaua umflata! Am plans cand a venit momentul sa ma intorc in Buzau cu ai mei,sa incep scoala! Am lesinat cu telefonul in mana cand m-a sunat Cristina sa-mi spuna ca bunica a murit.A fost singura care a avut curaj sa-mi spuna.Am plans tot drumul pana acolo,am vegheat la capul ei,am respectat-o cand mi-am dat seama ca am educatia buna data de ea.Mai apoi am regretat-o si inca o mai regret amarnic.Din acest motiv o apreciez mult mai mult pe mama mea. De teama ca va veni momentul cand am s-o regret.Si sincer,n-as vrea sa vina niciodata momentul ala.O ador,o iubesc,o respect ! Seman cu ea la suflet,la ochi,la fizic !

L-am plans si pe bunicul.S-a dus si el la cativa ani dupa bunica.Acum sunt unul langa altul,la cimitir! Mie imi e teama sa trec pe acolo.Imi e teama de reactia mea.

Cristina ? Cu ea vorbesc,destul de des ! Ne vedem,ne invitam,ne iubim in continuare! Cu restul nu.N-am motive,sau n-am simtit dorinta lor de a-i cauta !

Eu? eu …. sunt ceea ce sunt datorita bunicii si mamei.Iar bunica nu e din partea mamei.Dar parca au aceeasi compozitie.  Va iubesc mult !!